Thorndike a încercat să arate că învăţarea la animale este continuă, la fel ca învăţarea la oameni.
A realizat următorul experiment: o pisică înfometată era pusă într-o cuşcă a
cărei uşă era ţinută pe loc de un cârlig simplu şi în afara cuştii se afla o bucăţică de peşte. Iniţial, pisica încerca să ajungă la mâncare întinzând labele printre gratii. Când acest comportament nu se dovedea eficient, pisica începea să se angajeze într-o varietate de comportamente. La un anumit moment dat lovea întâmplător zăvorul, se elibera şi mânca peştele.
Atunci cercetătorii puneau din nou pisica înapoi în cuşca şi peştele în afara cuştii. Pisica parcurgea în linii mari acelaşi comportamente până când lovea încă o dată întâmplător cârligul. Procedura se repeta, iar şi iar. După un număr de teste pisica elimina multe dintre comportamentele neesențiale şi, în final, ajunge să deschidă cârligul şi să se elibereze imediat după ce este băgată în cuşcă. Pisica a învăţat să ridice cârligul pentru a obţine hrana.
Am putea crede că pisica acţionează inteligent, dar Thorndike a arătat că aici este folosită foarte puţină „inteligenţă”. Nu există un moment în care pisica să aibă o soluţie problemei sale. În schimb, performanţa ei se ameliorează treptat printr-o serie de încercări succesive. Pisica pare să se angajeze în comportamente de încercare-eroare şi când un comportament este imediat recompensat, învăţarea acţiunii este întărită. Thorndike a numit
această întărire legea efectului.
Roinsect.ro este un magazin
online care respectă legea și bunele practici în comerțul electronic,
este un magazin de încredere și a demonstrat utilizatorilor că este ușor
să cumpere online.
A realizat următorul experiment: o pisică înfometată era pusă într-o cuşcă a
cărei uşă era ţinută pe loc de un cârlig simplu şi în afara cuştii se afla o bucăţică de peşte. Iniţial, pisica încerca să ajungă la mâncare întinzând labele printre gratii. Când acest comportament nu se dovedea eficient, pisica începea să se angajeze într-o varietate de comportamente. La un anumit moment dat lovea întâmplător zăvorul, se elibera şi mânca peştele.
Atunci cercetătorii puneau din nou pisica înapoi în cuşca şi peştele în afara cuştii. Pisica parcurgea în linii mari acelaşi comportamente până când lovea încă o dată întâmplător cârligul. Procedura se repeta, iar şi iar. După un număr de teste pisica elimina multe dintre comportamentele neesențiale şi, în final, ajunge să deschidă cârligul şi să se elibereze imediat după ce este băgată în cuşcă. Pisica a învăţat să ridice cârligul pentru a obţine hrana.
Am putea crede că pisica acţionează inteligent, dar Thorndike a arătat că aici este folosită foarte puţină „inteligenţă”. Nu există un moment în care pisica să aibă o soluţie problemei sale. În schimb, performanţa ei se ameliorează treptat printr-o serie de încercări succesive. Pisica pare să se angajeze în comportamente de încercare-eroare şi când un comportament este imediat recompensat, învăţarea acţiunii este întărită. Thorndike a numit
această întărire legea efectului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
101 reguli pentru postarea pe acest blog. Cititi-le si respectati-le!
Regula 1-100: Pastrati un limbaj decent
Regula 101: VREO = OK; VRE-O = NOT