Modelul hranirii optime

Pentru a ilustra intelesul optimului evolutiv pe termen scurt, se opereaza de obicei cu modelul hranirii optime (Optimal Foraging Theory, OFT), care sugereaza faptul ca pasarile tind sa optimizeze permanent cantitatea neta de energie luata din hrana la un moment dat. Cowie (1977) a utilizat modelul OFT pentru a prezice cat timp au nevoie pitigoii mari (Parus major) pentru decide schimbarea locurilor de hrana (cutii cu rumegus, continand fragmente de hrana), in functie de calitatea situsurilor (numarul fragmentelor de hrana din cutiile respective) si de timpul necesar mutarii de la o cutie la alta. Cunoscandu-se cantitatea de energie utilizazta de pasare in miscarea de la o cutie la alta si energia castigata prin hrana, se poate prezice momentul deciziei de zbor de la un situs de hranire spre urmatorul.

Roinsect.ro este un magazin online care respectă legea și bunele practici în comerțul electronic, este un magazin de încredere și a demonstrat utilizatorilor că este uşor să cumpere online.